Povestea unei iubiri zbuciumate

Horacio Quiroga (1878 1937) este un demn reprezentant al literaturii latino americane, considerat unul dintre maeştrii modernismului şi ai naturalismului, cu o extraordinară influenţă asupra unor autori ca Julio Cortázar şi Gabriel García Márquez. Natura din povestirile sale pare uneori ostilă şi înspăimântătoare, fiind comparată cu cea descrisă de Edgar Allan Poe. Viaţa i-a fost marcată de tragedii şi de iubiri imposibile. Horacio Quiroga s-a născut în Uruguay, dar şi a abandonat ţara natală după patru ani petrecuţi în închisoare, pentru că şi-a ucis într-un regretabil accident cel mai bun prieten. Şi a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Argentina, fiind îndrăgostit de peisajele din provincia Misiones, unde s-a stabilit. Vanitos, a ţinut să-şi hotărască singur momentul morţii: s-a sinucis bând cianură înt- un spital din Buenos Aires, după ce a aflat că suferă de cancer.

Povestea unei iubiri zbuciumate ne invită în lumea domnişoarelor de altădată, care cântau la pian şi îşi atrăgeau curtezanii în vârtejul flirturilor strălucitoare. Trăiau în vremurile când atingerea întâmplătoare a unei mâini sau a unui genunchi provoca mii de fiori, dezlănţuind un şuvoi de emoţii, iar existenţa unui logodnic anterior în viaţa femeii iubite tortura îngrozitor un bărbat. Protagonistul, Rohán, frecventează o familie cu trei fete şi se simte atras de două dintre ele, ca să se îndrăgostească în cele din urmă de cea mai mică, Eglé, alături de care va trăi o poveste de dragoste cu suişuri şi coborâşuri, provocate în general de orgoliul fiecăruia dintre ei.